Mă-ntorc la tine iar și iar… mare albastră

Din ciclul „Perversa imbecilitate a autorităților”

Nu este Marea Neagră, nici Mediterana – la Marea Neagră sper să ajung prin iulie – este vorba despre oceanul de imbecilitate a fiscului românesc cu ale sale tsunami-uri de grobianism și uragane de lipsă de competență și cultură elementară de care poți scăpa doar dacă ești campion emerit la surf sau vreun portavion sau petrolier transoceanic de câteva zeci de mii de tone.

Deunăzi o prietenă disperată mi s-a destăinuit că din cauza acestor imbecili  își va pierde locul de parcare. Inițial îți vine să spui: „Mare lucru acuma și la asta! Pierde locul de parcare, ei și?“ Dar nu este așa. Închipuiți-vă că de fiecare dată când veniți acasă trebuie să parcați în altă parte, locurile legale de parcare sunt ocupate, parchezi ilegal că nu poți duce mașina pe balcon și ești amendat de un polițist local zelos de trei ori pe săptămână. De ce se întamplă toate astea? Pentru că avem parte de un sistem de acte normative în domeniul fiscal de parcă ar fi fost redactat la ora de vocabular de la „Barza Mica“ (instituție pentru copii cu tot felul de retarduri și oligofreni), iar majoritatea lucrătorilor de la fisc parcă ar fi fost absolvenți la „Barza Mică“, sau pacienți fugiti de la „Sapoca“ și „Vulcan“.

Bineînțeles acei copii și acei oameni nu au nici o vină, ei sunt cuminți dar prietenii noștri de la fisc sunt personaje perfecte fără șansă, ce se încadrează în acest décor dramatic. Să vă explic. Prietena mea s-a deplasat la onor instituția ce încasează banii, pentru a achita locul de parcare. I s-a spus că acest lucru nu
este posibil. Firesc, a întrebat: „De ce?” I s-a spus că, în conformitate cu noile reglementări (sintagma asta e delicioasă, asta cu „noile reglementari“, când o aud, tot timpul am nevoie de o toaletă publică!), deci conform noilor reglementări nu poți plăti dări, amenzi etc, decât în ordine cronologică (numa’ un cretin putea să debiteze așa ceva, și vă explic de ce, fac proba verității imediat!). Fata avea o amendă de circulație, le spune că acea amendă a fost anulată în instanță. Angajata fiscului, încordată la datorie și vigilență, nu o crede și o privelte bănuitor („… evazioniști nenorociți, unul câte unul vă prind…!” ). Ce să facă fata? Se întoarce a doua zi cu copie de pe sentințele din instanță. Disprețuitoare, angajata vigilentă îi spune că nu sunt bune: „Nu vezi domnișoară că nu are ștampila pătrată?“, asta fiind apogeul discursului acuzator. De fapt angajata vigilentă se referă la ștampila ce atestă că hotărârea este definitivă și irevocabilă, însoțită de sintagma „conform cu originalul“, alături de o ștampilă rotundă.

Dar era prea complicat să rețină toate astea, ea știe „dom’le, ștampila pătrată, dom’le“. Bun. Se duce fata la tribunal și în 2-3 zile are cele două sentințe și cu ștampila pătrată și rotundă și sintagma. Sentința de la judecă torie „ANULEAZĂ AMENDA“ și decizia de la tribunal „PĂSTREAZĂ SENTINȚA JUDECĂTORIEI. Respinge recursul Poliției“.  Domnișoara noastră, înarmată cu aceste documente își zicea că a terminat, ei bine NU! Angajații vigilenți ai fiscului NU DORM! După ce au pus-o să stea la o coadă la care nu trebuia să stea căci ajunsă la ghișeu i s-a spus că: „Domnișoară, nu aici! Următorul, vă rog!“, a ajuns într-un final la prima angajată vigilentă, care a studiat foarte atent cele două sentințe preț de câteva minute, dând negativ din cap în răstimpuri, a mai chemat două vigilente și toate trei au ajuns la concluzia că sentințele nu sunt bune și acum toate trei o priveau bănuitor. Sentința și hotărârea nu sunt bune pentru că, „trebuie să scrie: anulează amenda și nu mai trebuie plătită“, iar pe hotărâre trebuie să scrie: „păstrează sentința judecătoriei, Respinge recursul poliției, adică nu mai trebuie plătită amenda“. „Păi domnișoară noi nu ne jucăm aici!“

Au trimis-o la tribunal să modifice și i-au spus că judecătorul trebuie să adauge „adică nu mai trebuie să plătească amenda“. Nu se poate oameni buni așa ceva.
Nu se poate! În primul rând ce fac cei care în urma unui proces de faliment au imputări de miliarde? Ce fac? Am zis că vă explic de ce doar un cretin putea să dea un astfel de act normativ, păi e cretin din două puncte de vedere și anume: dacă în trecut omul are o imputație de milioane și nu o poate plăti asta înseamnă că veci pururi el nu va mai putea accesa un loc de parcare (cu titlu de exemplu), deci prin acest act normativ (hotărâre, ordonanță, Ordin de Ministru… ce-o fi), prin acest act normativ anulezi un drept cetățenesc, anulezi un drept constituțional. Din al doilea punct de vedere îi creezi personajului respectiv o imunitate, păi dacă nu a plătit miliardele din trecut înseamnă că nu va mai plăti nici o taxă și nici o amendă, nu? Mai mult, sentința și hotărârea din calea de atac au putere de lucru judecat, aceasta nu se modifică cum vrea o vigilență imbecilă de genul de mai sus, pe lângă faptul că era foarte limpede: „anulează amenda“!

Nu contenesc să mă întreb: „Doamne, cum îi găsește Dumnezeule? De unde îi ia? Cum îi detectează?“ Există pe străzi tineri absolvenți de facultăți, cu mintea limpede și ascuțită ca un brici și nu au loc de muncă. Există pe străzi personaje disponibilizate din diferite locuri de muncă cu experiență și cu maximă competență, care nu au un loc de muncă, iar fiscul vigilent ține astfel de gome cu creier de gelatină îmbacsit de obediență și de o totală lipsă de competență. De ce?

Bogdan Gabriel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *