Guvernul corporatist. Sau cârdășia “pă față” dintre autorități și corporațiile bancare

Cu toții știm despre programul “noua casă”. Un program destul de bun cu ajutorul căruia există romani care si-au achiziționat locuințe bune. Însă – la noi ca orice lucru bun, sau mă rog aproape bun sau bunicel – au autoritățile (în cazul de față mă refer și băncile implicate) un talent desăvârșit de a-l sfârși lamentabil, de a dezamăgi oamenii implicați, de a distruge proiecte, vise  și nu în ultimul rând de a creea pagube certe, concrete, celor care la un momendat le-au dat gir și încredere. 

Suntem anunțați de către presa obedientă despre faptul că fondurile “noua casă” sunt aproape epuizate!  Ok, de acord și de înțeles.A fost un program, afectat de niște fonduri limitate care acuma se apropie de final. Am ajuns la fundul sacului. Partea “frumoasă” însă, adea acuma începe.  Cu o nonșalanță  vecină cu nesimțirea ni se aduce la cunoștință faptul că : unii clienți vor rămâne cu avansul plătit și cu locuințele necumpărate! Ei, din momentul ăsta nu mai este bine.

Adică rumânul, clientul, că așa l-ai numit mai sus “client”, vine la tine pentru a apela la acest program, tu îl primești, îi iei actele pentru “aprobare”, îi încasezi comisioanele, îl declari eligibil, rumânul se apucă și plătește avansul la o casă sau la vreo firmă de construcții și pe urmă, angajați tăi corporatiști, cu privirea fixă și zâmbetul senin de la team-buildingurile de spălare pe creier o să-i spună rumânului, că îi pare rău dar nu mai poate fi ajutat pentru că s-au terminat fondurile. Asta după ce a achitat avansul și a platit comisioane. Păi nu mai bine îi spui de la început să nu vină că nu știi sigur dacă mai “prinde” fonduri? Sau dacă l-ai “luat” și este în lucru păi atunci du-l până la capăt și dă-i banii! Sau despăgubește-i măcar avansul, așa ar fi corect, că până acuma i-ai zâmbit cuceritor… și curtenitor, mai ceva ca o târfă de lux într-un bordel scump.

Tot cu aceeași nonșalanță, corporația ne dă povețe și anume : cei care doresc să aplice pentru programul noua casă acolo unde băncile mai au încă fonduri, să se asigure că în promisiunea de vânzare-cumpărare pe care o semnează, există o clauză de restituire a avansului în cazul în care banca nu acordă creditul cumpărătorului.  Păi iară nu este bine. Nu mai bine, mai corect și mai de bun simț te asiguri tu că ai fondurile necesare pentru mine înainte de a mă lua de client, înainte de a te repezi ca rața la muci după comisioanele mele? Nu mai bine îmi faci tu mie o analiza financiară înainte de a mă trimite să dau avansul? Nu ar fi corect sa găsești o soluție fără să mă faci pe mine să plătesc comisioane aiurea, să plătesc avans ca boul, să plătesc taxe notariale pentru acel avans iar la final să imi spui că nu mai poți, că ar fi trebuit să am o clauză să-mi iau avansul înapoi. Și chiar dacă îmi iau avamsul înapoi, nu te gândești că îl încurc și pe vânzător? Nu te gândești, pentru că – așa cum am spus mai sus – ești exact ca o odaliscă de lux care iti zice : “Ști ce… eu în seara asta nu mă fut, nu am chef!” Asta după ce i-ai făcut cadouri… De fapt dacă ne uităm de aproaoe, cam asta ești.

Adică până unde poate merge tupeul corporației bancare si  nesimțirea guvernului, având în vedere că ei singuri spun că nu mai sunt fonduri, dar tot ei spun că dacă totuși oamenii vor, pot încerca. Să plătească avansurie și comisioanele de evaluare, dar nu e sigur că o să mai primească banii! Nu e sigur că vor fi suplimentate fondurile!

Nu e mai simplu să spună : “nu mai veniți, gata!”?  Sau : “veniți, vă facem o evaluare si cei care îndepliniți condițiile, plătiți liniștiți avansurile căci veti primi! Veniți până la data de și vă încadrați in suma de x lei. Mai mult nu se mai poate!” Mie așa mi s-ar părea de bun simț.

Până unde le poate merge tupeul și disprețul față de noi? Până la cer! Vorba lui Artanu : “fata mea e manager, urcă firma pân’ cer!”. Erau începuturile corporatismului în România când s-a lansat această melodie.  Uită repede corporația bancară, uită că nu demult a pierdut pe bandă rulantă procese pentru clauze ascunse și istoria se repetă

Și toate cele de mai sus, in condițiile în care, guvernul Orban și guvernul Cîțu, se fac luntre și punte și nu mai știu cum să le “combine” ca să scutească  Raiffeisen și BCR de miliarde de lei, adică sute se milioane se euro, bani la bugetul de stat.

Bogdan Gabriel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *