„Fata de zece ani din Ploiești a recunosut”

”Despre ce prevenție mai poate fi vorba în momentul în care o fetiță aflată în plină inocență consimte așa ceva? Cum mai putem ajunge la sufletul ei? Despre ce prevenție și educație mai poate fi vorba în cazul celorlalți, care la 13-15 ani par pervertiți cu totul? Când i-am pierdut pe acești copii? Și datorită cărui fapt?”

Mi-a atras atenția acest titlu. Ce ar putea să recunoască o fetiță de zece ani? Ce ar fi putut să facă  o fetiță de zece ani, de o asemnea gravitate, încât, un „monstru” de presă precum PRO-TV, să folosească acest titlu? M-am lămurit repede :  „Secţia nr. 2 de Poliţie Ploieşti au fost sesizaţi, sâmbătă seară, prin apel 112 de către un bărbat despre faptul că fiica sa ar fi fost agresată de trei tineri în cursul aceleiaşi zile, în jurul orei 18,00. …. s-a constituit echipa operativă care a depistat şi identificat cei 3 minori. Din cercetările efectuate a reieşit că minora de 10 ani a povestit tatălui său că, în urmă cu aproximativ două săptămâni, ar fi întreţinut raporturi sexuale cu mai mulţi tineri, cu vârste cuprinse între 13 şi 15 ani, iar unul dintre aceştia ar fi filmat parţial scena şi ar fi postat înregistrarea pe o reţea de socializare”.

Se pare că într-un final, s-a făcut lumină, iar presa vigilentă, a adus cu promptitudine la cunoștintă publicului larg, faptul că anchetatorii au dat dovadă de profesionalism și sârguință : fata a recunoscut că a consimțit raporturile sexuale! Foarte deruantă abordarea poliției. Vorbim totuși de o minoră în vârstă de 10 ani !

Mie nu mi se pare chiar atât de simplu. De fapt, mi se pare grav și complicat totul. Mi se are grav și complicat faptul că un copil de zece ani consimte așa ceva, mi se are grav și complicat că niște minori (băieții) cu vârste care se încadrează încă în copilărie, sunt implicați în așa ceva, mi se are grav și complicat felul în care a pus Poliția problema și mi se are grav și complicat felul în care tratează presa această chestiune. Iar cel mai grav dintre toate – având în vedere vârsta fragedă a fetiței și vârstele mici ale băieților – mi se pare lipsa unui psiholog de copii, sau chiar a unei comisii întregi de specialitate.

În condițiile în care ”agresorii”, până la urmă se pare că nu au fost ”agresori” și mai sunt și minori și fata care a consimțit, dar cu siguranță nu are reprezentarea reală din punct de vedere cognitiv a faptelor sale, Poliția împarte cu dosare penale, ca la pomul lăudat, pentru ca într-un final să descopere că au fost mințiți…de cine? De un copil de 10 ani, pe care l-au determinat să recunoască, iar presa ca o flașnetă stricată preia comunicatul fără să-și pună nici măcar o întrebare. Mie afacerea mi se pare mai degrabă situată în sfera terapiei infantile psihologice pentru toți copiii implicați, decât una penală. Act sexual cu un minor nu este, pentru că toți sunt minori. Viol nu este pentru că a fost un act consimțit și s-a petrecut între minori, cu toate că fata – repet – cu siguranță nu a avut o reprezentare clară a ceea ce face. Pornografie infantila, mă îndoiesc, un copil cretin de 13 ani filmeaza si pune pe net … opinia mea este că toți minorii implicați au nevoie de terapie vizavi de cele intâmplate. Tot ceea ce s-a întâmplat este o problemă de discernământ și de responsabilitate și ambele prezintă mari lacune la vârsta de 10 -13-14 ani, mai ales în familiile unde minorii nu sunt supravegheați și educați corespunzător.

Discernământul este facultatea de a discerne, de a pătrunde, de a judeca și de a aprecia lucrurile la justa lor valoare. Aristotel spunea că are discernământ cel care are puterea de a reflecta asupra propriilor acte, cel care rezistă instinctelor, prevede consecințele actelor proprii și aspiră la un nivel superior moral.

Putem noi să fim siguri că acei copii au comis acel, act, consternându-ne prin sordiditatea grobiană a locului în care s-a petrecut, un veceu public, putem fi siguri că actul a fost comis, actorii trecând prin filtrele cognitive despre care am făcut vorbire in pasajele de mai sus? Cu siguranță că nu. Mi se pare foarte complicată situația având în vedere faptul că actul sexual asupra fetiței a fost comis tot de minori cu varste de readolescență. Dacă ar fi fost comis de adulți, le-aș fi crăpat capul, dar așa … unde se termină pedeasa și unde începe educația comortamentului lacunar? Cât de siguri putem fi că pedeapsa îndreaptă comportamentul deviant ?

Răspunderea penală reprezintă un raport între autorul unei infracțiuni și stat, in urma căruia, infractorul este tras la răspundere. Scopul acestui raport este de trei feluri unul coercitiv, unul preventiv și unul educațional.

Despre ce prevenție mai poate fi vorba în momentul în care o fetiță aflată în plină inocență consimte așa ceva. Cum mai putem ajunge la sufletul ei?

Despre ce prevenție și educație mai poate fi vorba în cazul celorlalți, care la 13-15 ani par pervertiți cu totul? Când i-am pierdut pe acești copii? Și datorită cărui fapt?

Semnalul de alarmă care se desprinde din acest caz este unul uriaș, de care societatea ar trebui să țină cont și să restructureze din temelii anumite instituții și procedurile lor

Deocamdată, domnul ”chestor” a „închis” dosarul pentru că fata a recunoscut, iar la protecția copilului psihologul e în „concediu”, sau semnează niște referate tipizate și presa ne ține la curent …

Bogdan GABRIEL

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *