TERORISMUL INSTITUȚIONAL Episodul 1 – Au instituțiile vreun ascendent natural asupra cetățeanului?

Statul este ”instituția suprastructurală, instrument principal de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni; teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară.” sursa: DEX ’09 (2009)

Statul este entitatea care din punct de vedere teritorial, administrativ și legislativ ar trebui să reprezinte expresia, concluzia, liantul și esența unui popor și totodată, entitatea care prin pârghiile sale, respectiv instituțiile, să ne creeze premisele unor relații sociale decente în urma contractului social reprezentat de Constituție. Căci la urma urmei, asta este Constituția, un contract social între stat și cetățean, contract care prevede drepturi și obligații.

Pentru a intra în subiect, să ne întoarcem la definiția DEX-ului și anume, la partea în care se spune :  ” teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație” .

Formularea ”asupra cărora își exercită autoritatea”, avem neplăcuta surpriză să constatăm că este greșit înțeleasă de către autorități. Autoritățile, în marea lor majoritate, au înțeles că asta înseamnă o relație de superior – inferior, stăpân – supus, senior – iobag. Ei bine, nu este așa, nu este așa absolut deloc. A-și exercita autoritatea se referă la faptul că statul, trebuie să creeze un set de reguli care să confere , un climat curat pentru exercitarea relațiilor sociale într-o stare de decență si normalitate, în acord cu drepturile fundamentale ale omului si vizavi de aprecierea unei juste măsuri în cântărirea aportului fiecăruia la bunul mers al societății. Trebuie un echilibru.

Nu este nicidecum vorba că ar fi ceva de genul : statul-suveran și cetățeanul-vasal. Este vorba dacă vreți, într-un limbaj comun despre : statul ca și pârghie-instrument ce slujește ca platformă pentru construirea unei lumi, a unei societăți cât mai bune, pentru un nivel de trai cât mai ridicat, al cetățeanului care susține statul. Pentru că cetățeanul îl susține.

Dovada clară că statul nu este stăpânul individului este aceea care izvorăște din legea fundamentală a țării și anume Constituția, la

ARTICOLUL 16
(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

A nu se cădea în capcana faptului că dacă se spune ca suntem egali și în fața instituțiilor ar reieși că instituțiile sau autoritățile publice au vreun ascendent asupra individului. Nu, nu au nici unul. Instituțiile sunt niște entități, instrumente prin care statul iși exercită rolul său, iar pentru ca asta să se întâmple, în instituții lucrează oameni, cetățeni. Iar cetățenii sunt egali în fața legii. Instituția fără oameni este NIMIC, instituția fără oameni este o clădire goală și un regulament steril. Tot oamenii dau sens și viață instituției.  Ascendentul asupra individului este dat doar de relația individ-societate, in sensul de a respecta un set de reguli universale de conduită generală. Decalogul dacă vreți. Orice normă și orice lege, își are rădăcina în decalog.

Problema este că, anumite tipologii de oameni, atunci când, prin procesul electiv sau prin numire ajung în instituții, cad într-o stare de autosuficiență și au senzația că oamenii vin la ei, pentru ca ei să hotărască dacă le vor fi rezolvate problemele sau că oamenii depind de ei pentru a le fi mai bine sau mai rău. De aici se naște abuzul, are loc umilirea cetățeanului, iau naștere acte normative aberante și decizii îndoielnice, hărțuirea cetățeanului, etc, adică : terorismul instituțional. De câte ori ați auzit expresia : ”stă în pixul lui Cutărescu problema asta”. Ei bine, nimic mai greșit. Cutărescu poate să fie primar, președinte de consiliu județean, comandantul poliției sau președinte de tribunal. Orice ar fi el, trebuie să înțelegeți că nu este o entitate superioară, nu vă este senior, nu are dreptul să ridice vocea la dumneavoastră, sunteți pe picior de egalitate cu el. Tot ceea ce trebuie să facă este să analizeze o împrejurare și să ia o decizie pe baza situațiilor prezentate.  Iar decizia trebuie sa o comunice subiecților, cu respectul cuvenit. Pentru această decizie el răspunde și poate fi pasibil de daune.

In concluzie : au instituțiile vreun ascendent natural asupra cetățeanului ? Nu, nu au, pentru că oamenii dau viață instituțiilor, iar oamenii sunt egali în fața legii. Ascendentul ia naștere doar atunci când individul dezacordează relația socială, încalcă una din cele zece porunci, iar ascendentul asupra individului aparține umanității. Instituțiile sunt doar unelte. Va urma.

Bogdan Gabriel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *