TERORISMUL INSTITUȚIONAL Episodul 2 – Secretul urmăririi penale

Urmarirea penala este prima fază a procesului penal. Aceasta constă  în strângerea şi verificarea probelor cu privire la existenţa infracţiunii, la identificarea făptuitorului şi la stabilirea răspunderii acestuia, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să fie învinovățit și în caz afirmativ să se dispună trimiterea lui în judecată.  In faza de urmarire penală, practic se constituie dosarul, în baza căruia făptuitorul este trimis în judecată. Nu intrăm în amănunte de doctrină și nu intrăm in detalii tehnice, ne interesează doar acele lacune sau situații din care poate izvorâ abuzul ce declanșează fenomenul terorismului instituțonal, a terorismului de stat.

Avem și aici o astfel de scăpare și anume : ”secretul urmăririi penale”. Articolul 285, aliniatul 2 din Codul de rocedura penala ne spune ca, ”procedura din cursul urmăririi penale este nepublică”. Articolul 304, ne spune că, aliniatul 1 : ”Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității, de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă prin aceasta sunt afectate interesele sau activitatea unei persoane, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă”. Si aliniatul 2 ne spune că : ”Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de serviciu sau care nu sunt destinate publicității, de către cel care ia cunoștință de acestea, se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă.”

La prima vedere textul pare în regulă și pentru un profan este un lucru absolut normal, la modul : ”dom-le … păi acolo nu-i de joacă !”.

Nu spune nimeni că ar fi ceva de joacă dar problema este că acest text de lege, deschide calea abuzului, a cercetării abuzive și a incompetenței în toată splendoarea ei. Nu putem pleca de la premisa ca autoritățile nu fac abuz, pentru că știm cu toții că se fac abuzuri și că justiția românească se confruntă cu foarte multe cazuri de erori judiciare. Ei bine ce face omul, în cazul în care se confruntă cu un astfel de abuz. Veți spune : ”simplu, reclamă la superior”. Ei, uite că nu este chiar așa de simplu, instituțiile coercitive sunt castă închisă și se cam apără unii pe alții.

Păi să ne amintim doar de cazul Țundrea , omul a stat 12 ani în închisoare , absolut nevinovat pentru că un procuror a refuzat sistematic să aprobe un test ADN. Credeți că Țundrea nu s-a plâns pe scară ierarhică, s-a plâns, dar degeaba. Toate plângerile, toate contestațiile i-au fost respinse. Ei bine când într-un final s-a făcut testul ADN, s-a dovedit că omul este NEVINOVAT și că a stat 12 ani închis, degeaba. Ar fi putut fi eliberat cu vreo 7 ani mai devreme … După ce a fost eliberat a mai trăit un an, pentru că în închisoare s-a îmbolnăvit de plămâni. Poate alta ar fi situația dacă oamenii aflați în aceste împrejurări s-ar adresa – atunci când se întâmplă abuzul în faza de urmărire penală – s-ar adresa presei naționale și internaționale. Dar nu o pot face, întrucât atât ei cât și ziariștii riscă închisoarea. Nu este normal, nu este firesc, avem de a face aici cu un articol de lege abuziv, care poate genera abuz pe toată linia și care poate afecta în sens negativ întreaga desfășurare a instrucției penale. Aici nu mai este vorba de aflarea adevărului și a desfășurarii faptelor aici este vorba de posibilitatea impunerii unui adevăr așa cum vrea anchetatorul (ca să mai rezolve un dosar să nu rămână cu el sertar, se poate și asta), sau cum vrea partidul aflat la putere într-un moment sau altul, sau vreun potentat al vremii care urmărește preluarea vreunei afaceri …, sau …, sau …sau… Cazurile de abuzuri din interese geo-politico-financiare, cazurile de abuzuri pentru protectia beizadelelor politice, cazurile de  procese politice, sau pur și simplu de incompetență crasă, ne umplu prime-time-urile si breaking-newsurile televiziunilor, așa că nu putem sune că nu există. Din păcate presa află și scrie târziu, după finalizarea urmăririi penale, când este destul de greu să mai ”întorci” lucrurile. Toate astea pe lângă faptul că la o analiză mai atentă, observăm că există elemente prin care se relevă faptul că, aceste articole care țin secretă urmărirea penală, încalcă în mod direct Constituția României în ceea ce privește : articolul 30 – libertatea de exprimare, articolul 51 – dreptul de petiționare, articolul 53 – restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, articolul 16 – egalitatea în drepturi. Și încalcă în mod indirect : articolul 24 – dreptul la apărare și articolul 21 – accesul liber la justitie.

În următorul episod vom arăta pe larg în ce fel sunt încălcate aceste articole din Constituție.

Bogdan Gabriel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *