OCTAV BJOZA – CANON DE DEMNITATE

”Trebuia să-ți spui mereu: nu mi-e foame, nu mi-e frig, nu mă doare!”

Oare câți dintre snowflekșii progresiv-isterici de astăzi, ar rezista la așa ceva? 

Puțini sunt cei care nu știu cine este domnul Octav Bjoza.

Într-un singur cuvant, pe scurt, Octav Bjoza este : imens. Pe larg …, despre Octav Bjoza am putea scrie compendii, sinteze de istorie modernă și să ne inspirăm pentru romane fluviu sau filme artistice de lung metraj. Cu greu s-ar putea găsi un actor care să exprime, demnitatea, vibrația de moralitate, îndărătnicia ideologică, stoicismul psihic, și rezistența fizică de care a dat dovadă și dă dovadă acest om, chiar și la această vârstă înaintată.  Un exemplu viu, pentru tinerii noștri și pentru copiii noștri, exemplu de martiriu și luptă pentru libertate.  A fost condamnat de către regimul comunist la 15 ani de muncă silnică. Practic, a fost condamnat la exterminare, dar dârzenia și încăpățănarea de a reuși, de a supraviețui și de a duce mai departe flacăra libertății unui neam și o ideologie curată, au fost mai puternice decât monstrul care îl înhățase cu multele lui brațe. Și erau multe, a fost închis la Braşov, Văcărești, Codlea, penitenciarul Uranus – București, Gherla, Jilava, Galaţi, Brăila şi lagărele Salcia, Periprava – Grind Strâmba, Stoieneşti, Bacul 4. A respirat din nou aerul libertății la data de 23 iunie 1962. A fost arestat in pe 25 iunie 1958, de către Securitatea din Iaşi, fiind student în Iași. Motivul este că a făcut parte împreună cu alţi 14 elevi, studenţi şi muncitori din organizaţia anticomunistă „Garda Tineretului Român” din Braşov, organizație anticomunistă..

Este eliberat în 1962, în urma unui recurs, considerandu-se ca pedeapsa este totusi prea mare, vis a vis de faptele asa-zis comise.

Însa perioada petrecuta în lagăre și închisori chiar și în conditiile reducerii pedepsei este traumatizantă și lasă amintiri sinistre.

„Am beneficiat de o forță fizică ieșită din comun, dublată de o forță psihică pe măsură și de credința în Dumnezeu. Cei care au făcut cel puțin 10 ani de închisoare îmi ziceau că trebuie să ai în permanență mentalitate de învingător. Să-ți spui mereu: nu mi-e foame, nu mi-e frig, nu mă doare … Am fost scoși să plantăm arpagic și, de foame, am început să mâncăm arpagic. Am avut arsuri groaznice. Unul dintre noi a spus să ne umplem buzunarele cu arpagic pentru bolnavii din penitenciar. Un militar a observat, a chemat gardianul și ne-a pus să dăm haina vargata jos, să stăm în genunchi și să scoatem tot ce aveam. Eram trei tineri și fiecare gramajoară n-avea mai puțin de două kilograme. Doi dintre noi am reușim să mâncăm tot. Am avut arsuri o săptămână. Însă unul dintre noi n-a reușit să mânânce și s-a întâmplat ca în acel moment să treacă în inspecție comandatul Ficior. Gardianul i-a spus ce s-a întâmplat și el a zis: Lasă că îți dau eu de mâncare. A venit în spatele lui, i-a tras un pumn în tâmplă și când a căzut la pământ i-a dat cu cizma în cap. Mai bine de două săptămâni nu i se distingeau ochii, gura, nasul”, a povestit fostul deținut politic la Periprava – pentru Digi24. Oare câți dintre snowflekșii, progresiv-isterici de astăzi, ar rezista la așa ceva?

A fost eliberat in 1962, dar calvarul nu s-a oprit aici. Tatăl său, Bjoza Ioan este arestat şi reţinut de Securitate timp de 5 luni şi îşi va pierde serviciul definitiv. Mama, Bjoza Georgeta, contabilă este dată afară din serviciu, iar după un an, reprimită  ca muncitor necalificat. Pierde terenuL şi casa părinteasca din municipiul Iaşi, familia fiind terorizată psihic, este obligată să le doneze statului. Acestea s-au întămplat în anul 1978 când secretar al Partidului Comunist al judeţului Iaşi era Ion Iliescu. Nu i s-a permis sa promovarea la locul de muncă, nu a primit locuinţă din fondul de stat, nu i s-a permis plecarea la muncă în ţări arabe nu i s-au permis excursii occident. A fost urmărit de Securitate de la eliberare până în 1989.

Spiritul de luptator nu l-a parasit niciodată, ca dovada ca este participant direct la Revoluţia din Decembrie 1989. Este primul om care a pătruns în sediul Securităţii Statului din Braşov. Nu a solicitat ulterior certificat de revoluţionar.

Octav Bjoza este unul din personajele istorice românești care de acum din timpul vieții, ar trebui să facă parte din manualele de istorie.  Este unul dintre numele care ar trebui citate, la lectia de demnitate de la dirigenție.

Domnule Octav Bjoza, vă dorim însănătoșire grabnică și viață lungă în continuare.

Bogdan Gabriel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *