TERORISMUL INSTITUȚIONAL. Episodul 3 – Secretul urmăririi penale, partea a II a.

”Constitutia fiind practic biblia statului laic.”

”…urmăritul penal nu are nici un drept. Este fără putință de tăgadă mai prejos de lege. Este cetățean second-hand.”

După cum v-am promis în episodul 2, acum, în episodul 3, vom vorbi pe larg despre modul în care este încălcată Constituția României de către articolele de lege care instituie ”secretul” pe parcursul urmăririi penale, prin formula ambiguă a articolului 285, aliniatul 2 din Codul de procedură penală care spune că, ”procedura din cursul urmăririi penale este nepublică”. Atât. Nepublic. Dar nu ne spune exact în ce limite și față de cine, textul de lege ambigu și laconic, dând putere organelor de cercetare penală să interzică chiar și avocatului accesul la dosar în faza de urmărire penală, dacă așa vor ei …

Articolul 30 Constitutia Romaniei – libertatea de exprimare, ” (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă…………………………………………..”

Nu redăm tot textul articolului, cei interesați îl pot găsi printr-o accesare pe google, dar un lucru este limpede. Conform Constituției, cenzura este interzisa. Dar, cu toate astea, dacă inculatului i se întâmplă abuzuri și nedreptăți în cursul urmăririi penale, în pofida Constituției, el nu se poate adresa presei, opiniei publice, blogurilor, nimanui, pentru că, riscă închisoarea atât el cât și cei ce preiau situația și o fac cunoscută publicului larg. Sincer, mie, situatia asta mi se pare demnă de gulagurile chinezești ale anilor 50.

Articolul 51 Constitutia Romaniei – dreptul de petiționare,

(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(2) Organizaţiile legal constituite au dreptul să adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3) Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxă.

(4) Autorităţile publice au obligaţia să răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii.”

În afară de a se adresa serviciilor de presă sub toate formele acesteia, cetățeanul abuzat mai poate adresa petiții către alte instituții, cum ar fi Avocatul Poporului,  sau  Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, sau către ONG-uri care se ocupă de protejarea drepturilor omului. Constitutia României îi permite acest lucru. Ei bine, codul de procedură penală suprimă acest drept fundamental al omului și anume dreptul de petiționare.

Articolul 53 Constituția României – restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți, ” 1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

Prin articolul 285, aliniatul 2 din Codul de procedură penală, prin interzicerea de a face publice orice aspecte ale urmăririi penale, se restrâng abuziv și mai ales a priori o serie de drepturi și libertăți, lăsând cetățeanul lipsit de absolut orice apărare și la cheremul abuzurilor sau incompetenței unui sistem bolnav și corupt, despre care știm bine că este absolut lacunar.

Articolul 16, Constituția României – egalitatea în drepturi, ” (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege…………………………”

Păi cum suntem egali în fața legii, dacă urmăritului penal i se refuză practic în mod direct accesul la perceptele Constituției. Constitutia fiind practic biblia statului laic. Într-adevăr nimeni nu este mai presus de lege, însă conform art 285 Cod procedură penală, urmăritul penal nu are nici un drept. Este fără putință de tăgadă mai prejos de lege. Este cetățean second-hand.

Am făcut vorbire în episodul 2 al prezentei expuneri și despre faptul că se încalcă în mod indirect : articolul 24 – dreptul la apărare și articolul 21 – accesul liber la justitie. Păi da, așa este. Există cazuri în care procurorul nu a permis  avocatului accesul la anumite probe din dosar, nu a permis consultarea anumitor pasaje din dosarul de urmarire penala, nu a permis părților efectuarea de copii în vederea studiului și a pregștirii apărării. Păi și atunci, ce fel de apărare este asta. Iar în condițiile în care mi s-au încălcat drepturile în faza de urmărire penală, am fost cercetat abuziv, s-au luat măsuri abuzive, iar eu m-am plâns fără nici un rezultat pe scară ierarhică și nu am voie să mă adresez Avocatului Poporului, Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, presei scrise, televizate, forumurilor de profil de pe internet, ONG-urilor pentru drepturile omului și dosarul ajunge în instanță, lustruit, cremuit, la cravată și fără să miroasă a usturoi … ce acces liber la justiție mai este ăsta ?

Cetățeni, dați onorul … trece covorul roșu …   !

Bogdan Gabriel

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *